Nu sunt un tip prea reusit. De aia sunt nevoit s-o ard cu oameni care nu-mi plac. Sau pe care-i detest. Daca eram un tip reusit, mi-as fi permis s-o ard numai cu lume pe care o agreez. Dar dupa cum am mai spus nu sunt (adica-s un fel de ratat, plm...), asadar deseori sunt nevoit sa suport niste umanoizi, pe care, daca conjunctura, viata, destinul, futerea astrelor si asezarea lui Pluton nu m-ar fi obligat sa le accept prezenta in spatiul personal, i-as fi dat cu capul de beton pana ii aduceam la stadiul de minereuri neferoase.
Interesantul intra si cu gesturile caracteristice de inadaptat social-care-a-dat-o-bine-si-acuma-lumea-l-accepta-ca-pe-un-personaj-interesant, isi face simtita prezenta nedorita de nimeni, niciunde, nicicand, nicicum; adica doua-trei glume proaste, daca-s mai multe inseamna ca e binedispus, si fereasca Dumnezeu sa fie binedispus si sa fii bombardat cu arsenalul de glume otetite si mucegaite vreo 5 minute, ca-ti bagi pula-n ea de viata si sari de la balcon, te sugrumi cu cravata, sau ca sa maschezi intentiile de omucidere navalnice, iti aprinzi o tigara si speri ca pana o termini sa se termine si momentul comic(vezi sa nu!) al Interesantului.
Acesta vine de obicei insotit de Neinteresant. Acesta din urma, chiar asa si este - total neinteresant, insipid, n-are simtul umorului(nu ca primul l-ar avea), are ceva respingator, ca un miros de fecale, pe care-l simti, nu stii de unde vine, cum arata, ce l-a provocat, dar iti face greata. Ei doi sunt mai mereu impreuna, si din pacate atunci eram si eu cu ei. Ca asa e viata. Curva.
Interesantul e citit. Asa zice el. Adica povesteste din ceea ce a citit, impresionand audienta formata din apropiatii sai, care sunt gata ca in orice moment de neatentie sa-l puna cu curul in sus si sa-l pupe-n cur pana asta isi da drumul extaziat de cat e el de interesant. Din pacate nu prea intelege el ce citeste, adica intelege, dar cu mintea lui aia neteda si plata, in cei cativa termeni pe care-i capabil sa-i distinga si sa-i argumenteze, limitand tot si toate la acestia. Mai este si riguros, si vizionar, si toate alea care mai exista, plus una in plus care-i doar a lui.
Neinteresantul il aproba tot timpul pe Interesant. El e Lolec care-l completeaza pe Bolec; e Bran, prietenul si ajutorul lui Stan; el e mirosul neplacut care completeaza simptomele ciupercii piciorului. Asadar il aproba si il aplauda cat de des poate, chiar si atunci cand nu poate il aplauda. El il place mult pe Interesant, are incredere netarmurita in acesta, si tot ceea ce el face e bun, mult mai bun decat au facut altii, si cu siguranta mai bun decat ceea ce ar putea altii sa faca si e prietenul lui cel mai bun si mai bun - un soi de "the most greatest, better, biggest, best best friend a man can have".
Si astia doi incep sa discute. Interesantul defecand idei nabadaios, si astalalt aplaudandu-l copios. Deci faceau ce fac ei de obicei cand se intalnesc. Numai ca acuma era si eu prin preajma... Si puteam sa aud ce se "discuta". Putea sa aud si chiar auzeam ce se discuta. Si auzeam cum Interesantul isi bate joc de inteligenta si de logica molfaind niste rahaturi fara cap si coada si fara nici un sens, care pentru prietenul lui erau adevarurile cele mai evidente, si continua sa duca dialogul pe niste tarmuri neinchipuit de neexplorate ale idioteniei (pe care o poseda cu un belsug dat parca de Cornul Abundentei) si sa se bata cu pumnul in piept ca King Kong cand o vede pe aia despuiata, cat este dumnealui de destept si luminat si mortii lui...
Pentru un moment am vrut sa intervin scurt si sa-i spun sa se incalte ca aluat-o prin scaieti...
Dar am mai stat un moment, incercand sa-i anticip reactia la posibila mea remarca....
Si i-am si ghicit privirea aia sictirita, plina de superioritate, cum se uita un sultan impotent la cadanele care-i danseaza din buric, si m-au luat fiori...si am tacut infricosat!
Pentru ca daca vreodata privirea aia, si rictusul ala de mucilagiu statut o sa se abata asupra mea, n-am sa ma pot controla, si o sa-i smulg zambetul cu tot cu cap si am sa i-l pun drept maner la lantul de la wc-ul public din cartier...
Si bineinteles ca ar interveni si Neinteresantul sa-si apere prietenul, si as fi nevoit sa-i dau vreo 30 de pumni in coaste, si pe urma sa-l pun sa-si pishe rinichii...
Si anticipand aceste lucruri, si avand chestii mai importante de facut decat s-o ard prin tribunale, am facut ceea ce un mediocru ca mine putea face - am zambit, in timp ce simteam ca emisfera cerebrala stanga imi sangereaza abundent, si hemoragia se revarsa in trahee, si incep sa ma sufoc lent ca unul asfixiat cu celofan, mi-am aprins o tigara, si i-am multumit Divinitatii pentru ca a inventat o virtute numita Rabdare...
Tacerea e de aur!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu