Nu sunt un tip prea reusit. De aia sunt nevoit s-o ard cu oameni care nu-mi plac. Sau pe care-i detest. Daca eram un tip reusit, mi-as fi permis s-o ard numai cu lume pe care o agreez. Dar dupa cum am mai spus nu sunt (adica-s un fel de ratat, plm...), asadar deseori sunt nevoit sa suport niste umanoizi, pe care, daca conjunctura, viata, destinul, futerea astrelor si asezarea lui Pluton nu m-ar fi obligat sa le accept prezenta in spatiul personal, i-as fi dat cu capul de beton pana ii aduceam la stadiul de minereuri neferoase.
Interesantul intra si cu gesturile caracteristice de inadaptat social-care-a-dat-o-bine-si-acuma-lumea-l-accepta-ca-pe-un-personaj-interesant, isi face simtita prezenta nedorita de nimeni, niciunde, nicicand, nicicum; adica doua-trei glume proaste, daca-s mai multe inseamna ca e binedispus, si fereasca Dumnezeu sa fie binedispus si sa fii bombardat cu arsenalul de glume otetite si mucegaite vreo 5 minute, ca-ti bagi pula-n ea de viata si sari de la balcon, te sugrumi cu cravata, sau ca sa maschezi intentiile de omucidere navalnice, iti aprinzi o tigara si speri ca pana o termini sa se termine si momentul comic(vezi sa nu!) al Interesantului.
Acesta vine de obicei insotit de Neinteresant. Acesta din urma, chiar asa si este - total neinteresant, insipid, n-are simtul umorului(nu ca primul l-ar avea), are ceva respingator, ca un miros de fecale, pe care-l simti, nu stii de unde vine, cum arata, ce l-a provocat, dar iti face greata. Ei doi sunt mai mereu impreuna, si din pacate atunci eram si eu cu ei. Ca asa e viata. Curva.
Interesantul e citit. Asa zice el. Adica povesteste din ceea ce a citit, impresionand audienta formata din apropiatii sai, care sunt gata ca in orice moment de neatentie sa-l puna cu curul in sus si sa-l pupe-n cur pana asta isi da drumul extaziat de cat e el de interesant. Din pacate nu prea intelege el ce citeste, adica intelege, dar cu mintea lui aia neteda si plata, in cei cativa termeni pe care-i capabil sa-i distinga si sa-i argumenteze, limitand tot si toate la acestia. Mai este si riguros, si vizionar, si toate alea care mai exista, plus una in plus care-i doar a lui.
Neinteresantul il aproba tot timpul pe Interesant. El e Lolec care-l completeaza pe Bolec; e Bran, prietenul si ajutorul lui Stan; el e mirosul neplacut care completeaza simptomele ciupercii piciorului. Asadar il aproba si il aplauda cat de des poate, chiar si atunci cand nu poate il aplauda. El il place mult pe Interesant, are incredere netarmurita in acesta, si tot ceea ce el face e bun, mult mai bun decat au facut altii, si cu siguranta mai bun decat ceea ce ar putea altii sa faca si e prietenul lui cel mai bun si mai bun - un soi de "the most greatest, better, biggest, best best friend a man can have".
Si astia doi incep sa discute. Interesantul defecand idei nabadaios, si astalalt aplaudandu-l copios. Deci faceau ce fac ei de obicei cand se intalnesc. Numai ca acuma era si eu prin preajma... Si puteam sa aud ce se "discuta". Putea sa aud si chiar auzeam ce se discuta. Si auzeam cum Interesantul isi bate joc de inteligenta si de logica molfaind niste rahaturi fara cap si coada si fara nici un sens, care pentru prietenul lui erau adevarurile cele mai evidente, si continua sa duca dialogul pe niste tarmuri neinchipuit de neexplorate ale idioteniei (pe care o poseda cu un belsug dat parca de Cornul Abundentei) si sa se bata cu pumnul in piept ca King Kong cand o vede pe aia despuiata, cat este dumnealui de destept si luminat si mortii lui...
Pentru un moment am vrut sa intervin scurt si sa-i spun sa se incalte ca aluat-o prin scaieti...
Dar am mai stat un moment, incercand sa-i anticip reactia la posibila mea remarca....
Si i-am si ghicit privirea aia sictirita, plina de superioritate, cum se uita un sultan impotent la cadanele care-i danseaza din buric, si m-au luat fiori...si am tacut infricosat!
Pentru ca daca vreodata privirea aia, si rictusul ala de mucilagiu statut o sa se abata asupra mea, n-am sa ma pot controla, si o sa-i smulg zambetul cu tot cu cap si am sa i-l pun drept maner la lantul de la wc-ul public din cartier...
Si bineinteles ca ar interveni si Neinteresantul sa-si apere prietenul, si as fi nevoit sa-i dau vreo 30 de pumni in coaste, si pe urma sa-l pun sa-si pishe rinichii...
Si anticipand aceste lucruri, si avand chestii mai importante de facut decat s-o ard prin tribunale, am facut ceea ce un mediocru ca mine putea face - am zambit, in timp ce simteam ca emisfera cerebrala stanga imi sangereaza abundent, si hemoragia se revarsa in trahee, si incep sa ma sufoc lent ca unul asfixiat cu celofan, mi-am aprins o tigara, si i-am multumit Divinitatii pentru ca a inventat o virtute numita Rabdare...
Tacerea e de aur!
ContemplativCompulsiv
...multiple personalitati, o singura pereche de ochi...
marți, 26 noiembrie 2013
vineri, 22 noiembrie 2013
nonsensuri
Nu exista fatalitate. Sau intamplare. Hazardul e un cuvant inventat pentru a ne disculpa pe noi insine de eventualele erori sau tampenii pe care le-am facut. Sau nu. Aici e problema - pe care nu le-am facut.
Nimic nu se intampla fara o cauza, principiul cauzalitatii primeaza in orice sistem dinamic, in orice univers din orice dimensiune...
Acest lucru trebuie inteles de romani. Ca nu se intampla nimic de la sine. Ca nu mai merge cu "las-o ma ca merge-asa". Ca toate lucrurile facute sau nefacute au consecinte. Mai ales cele nefacute.
Trebuie sa invatam ca e mai usor sa previi decat sa tratezi. Ca e mai usor si mai bine sa faci corect si inteligent un lucru, decat sa repari unul prost gandit si facut.
Atat cu introducerea.
In afara de protestele legate de Rosia Montana (care au reusit(???) bravo protestatarilor, dar despre asta o sa povestim altadata), au mai iesit la sosea grupuri de sustinatori ai drepturilor animalelor. Ale maidanezilor ca sa fim mai exacti. Sau ale cainilor comunitari ca sa fim si mai exacti.
Acestia pun in discutie un subiect extrem de sensibil, care lasa loc de nenumarate interpretari si subterfugii si chichite si fleacuri...Adica, trebuie exterminati(pardon - eutanasiati)cainii de pe strada, sau sa fie urmariti cu masina, localizati, urmariti cu pusca cu tranchilizant, luati in vizor, tranchilizati, transportati pana la canisa, cazati, hraniti, deparazitati, transportati de la canisa la veterinar, sterilizati, apoi dusi iar la canisa, apoi de la canisa dusi cu masina inapoi pe strada, exact de unde au fost culesi initial. Pentru ca ,domnilor sustinatori ai maidanezilor, astea sunt etapele de urmat pana un caine cu cojones se intoarce pe strada usurat de niscaiva podoabe, si intra in legalitate. Da, da. E un proces destul de anevoios, nu? Si cu cat e mai anevoios un proces si implica mai multi participanti, cu atata e mai costisitor. Mai ales daca implica autovehicule, tratament medical, ustensile, personal specializat, locuri special amenajate, etc. Asta intr-o tara si intr-un moment in care in spitale mori de foame, de mizerie sau din lipsa de medicatie elementara de sustinere a vietii(de alte mofturi ca igiena, confort, amabilitatea personalului, birocratie redusa, nici nu se pune problema). Sau intr-o tara in care copii nu pot sta iarna in sala de clasa, la scoala, fiindca risca sa ramana cu degeraturi.
Cam la asta as reduce discutia. Nu ne stim prioritatile! Nu stim ce vrem! N-am vazut sa iasa la protest vreo zece mii de oameni, sa blocheze circulatia, sa faca tambalau, si sa ceara conditii decente in scoli. Sau in spitale. Pentru ca cel putin o data in viata, cu totii o sa trecem pe la spital. Si de pe bancile scolii se formeaza viitorii reprezentanti ai tarii. Deci, ca sa-mi clarific mie insumi o treaba: suntem ok cu mersul lucrurilor din sanatate si invatamant, dar ce ne freaca noua ficatii sunt cainii comunitari dom`le! Aha! Ni se pare in regula ca mai bine de jumatate dintre elevii care au fost declarati de catre profesori apti si pregatiti pentru bacalaureat, sa-l pice lamentabil! Si e perfect normal sa existe un singur furnizor de gaze si electricitate in tara, care monopolizeaza piata si face ce vrea cu preturile si serviciile! Si e perfect admisibil ca salariul minim pe economie sa fie echivalentul unei perechi de ghete! Dar sa nu-l prejudiciem pe Azorel! Ooo, asta, nu! Totul pana la Azorel!!!
Pai gasiti domniile voastre o solutie, domnilor si doamnelor iubitori(oare)de caini fara adapost si stapan! Una viabila, va rog! Si lasati prostiile cu sterilizarea, ca asta inseamna sa ne aruncam banii pe geam(sau in caini, cum vine vorba)! Ca de protestat e usor! Sau sa spui cat de frumosi si loiali sunt cateii, si cat de mult iti infrumuseteaza viata un animal de companie! DA! Asta o stim cu totii! Eu va cer o solutie la aceasta problema!
Ei bine, solutii nu mai sunt; si stiti de ce? Pentru ca o solutie(poate unica)era prevenirea situatiei de fata. Cum? Simplu doamnelor si domnilor! Cand ati fi observat ca din doi catei pe care ii adaposteati la bloc, si-i hraneati, intr-un an de zile devin opt, trebuia sa va dati seama ca o sa iasa probleme! Atunci trebuia sa va adunati, sa discutati, sa supuneti la vot, si pe urma sa va adunati cu totii si sa cereti STERILIZAREA animalelor, pana nu se fac herghelii intregi pe strada si omoara copii! Sau v-ati inchipuit ca patrupezii o sa-si dea seama in ce vremuri grele traim, si ce greu se intretine o familie si o sa o arda pe anticonceptionale? Sau o sa practice abstinenta? Pentru ca eu n-am vazut proteste pozitive in Romania, la modul, niste oameni ies pe strada si cer SA SE FACA ceva, nu sa se "DESFCA", abroge, repare, corecteze CEVA!! Toate protestele de la noi din tara sunt "negative": "spune nu lu` Gigel!", "stop lu` Petrica!","afara cu Cornel!","jos Ion Ionescu!!", etc, samd. Vreau sa vad o demonstratie, unde niste cetateni vin cu o idee si cer implementarea ei! Inainte sa se ajunga la o situatie din care nu mai ai iesire, sau singura iesire e o solutie radicala, la fel ca in cazul de fata!
Deci concluzia pe azi este ca singurii vinovati pentru moartea viitoare a sute de mii de caini(pentru ca n-o sa adopte nimeni cate cinci-sase, sa-i salveze pe toti) suntem NOI! Iubitori de caini sau nu. Am lasat, in dulcele stil mioritic, lucrurile sa mearga de la sine. Cum o da Domnul! Ca doar suntem crestini, ce cojones lu` Grivei! La fel cum suntem vinovati pentru tot rahatul care ne inconjoara! Pentru ca nu e suficienta "politica" facuta la un sprit, la coada la magazin, sau in parc pe banca! Trebuie sa ne obisnuim ca suntem responsabili pentru tot ceea ce are intr-un fel sau altul legatura cu noi! E usor sa dai vina doar pe politicieni. Ca ei au facut si au dres si au furat, si au stricat si dracu` sa-i ia!! Dar eu intreb: NOi unde naiba eram cand se intamplau toate astea? Aici, nu? Si am facut ceva? Ceva? Nimic! Si atunci??!!??
miercuri, 20 noiembrie 2013
sinnerman
Aseara l-am condamnat pe Dumnezeu la moarte. Mi-am dat seama apoi ca n-am ce-mi trebuie pentru o executie conform normelor europene, asadar l-am exilat. Intr-un alter ego mai candid. Si mai stapan pe sine; si mai educat si mai lipsit de vicii. Asa sunt eu - impulsiv la nervi...!
Apoi am dormit. Un somn obositor si inutil, fiindca de dimineata m-am trezit fara nici un scop si fara nici un motiv. Nu mai aveam cu cine sa ma cert. Si nu mai aveam cu cine sa vorbesc. Am ramas fara interlocutor. Doar un papagal schiomp si vaduv care se uita chiondoras la mine agatat de colivia lui murdara si plina de seminte negerminate.
Deci de acum ori de cate ori am sa mai vorbesc singur, am sa am certitudinea ca n-o sa-mi raspunda nimeni. Nici pana acum nu mi-a raspuns, dar traiam cu vaga speranta ca o sa-mi lase un mesaj macar pe masuta din bucatarie, langa scrumiera plina de chistoace si cotoare de mar.
Acum sunt liber sa ma descompun metodic si contratimp. Fara oprelisti. Fara frici. Fara sperante.
Liber sa fac nimic. Pentru ca asta fac cel mai bine in ultima vreme. Si cred ca o fac foarte bine. As putea sa tin o prelegere sau o conferinta in care sa vorbesc ore in sir despre cum fac eu nimic. Fac nimic si-l depozitez in casa, alandala peste tot. Si cand casa s-a umplut cu nimic, incep sa-l depozitez si in suflet.
L-as imparti si altora dar n-au unde sa-l tina, casele lor fiind deja pline cu nimicul lor, pe care ei l-au denumit cumva, ca sa nu-l confunde cu al altora; l-au numit laptop, casetofon, dvd player, Adidas, Zara, Gucci, Sony, euro, prezervative, Cioran, Coelho, Metallica, Absolut, hashish, Coca-Cola...........
eu sunt lenes si nu i-am dat nici un nume, un nimic placid si omogen....ca mine.
Cand nu o sa mai am timp sa fac nimic, o sa incep sa fac ceva, apoi altceva.
Ca asa fac toti.
Aseara am fumat fix doua tigari, m-am uitat pe geam, si am incercat sa ma gandesc la ce-o sa fac azi, dupa cafea, dupa tigara de dimineata, dupa hartiile obligatorii de la serviciu, dupa atacul de panica de la pranz, dupa treizeci de telefoane, dupa ce-mi amorteste spatele pe scaunul incomod de la birou, si am stiut exact ce-o sa fac: nimic. Exact cand vroiam sa ma las...
Ma imaginez la un fel de asociatie a "Persoanelor care fac nimic si vor sa se lase", cum primind batul vorbitor o sa spun clar, raspicat si mandru: "Buna, sunt Dragos si nu mai fac nimic de juma` de an!"Pfff!!! Aplauze si felicitari zgomotoase! "Pai vezi dom`le ca se poate??!!??" Si o sa-mi puna si o bulina in piept...
Deja imi lipseste Dumnezeu. Imi pare rau un pic ca l-am alungat...O sa ne mai vedem in treacat cand o sa-mi vizitez alter ego-ul meu, cam de doua ori pe saptamana, pe dupa amiaza. Sunt curios cum se intelege cu celalalt eu. Ala spre deosebire de mine inca mai fumeaza iarba si Dumnezeu e cam conservator in legatura cu chestiile astea...Sa nu se certe si ei; chiar ar fi pacat!
"...sinnerman where do you go?
Apoi am dormit. Un somn obositor si inutil, fiindca de dimineata m-am trezit fara nici un scop si fara nici un motiv. Nu mai aveam cu cine sa ma cert. Si nu mai aveam cu cine sa vorbesc. Am ramas fara interlocutor. Doar un papagal schiomp si vaduv care se uita chiondoras la mine agatat de colivia lui murdara si plina de seminte negerminate.
Deci de acum ori de cate ori am sa mai vorbesc singur, am sa am certitudinea ca n-o sa-mi raspunda nimeni. Nici pana acum nu mi-a raspuns, dar traiam cu vaga speranta ca o sa-mi lase un mesaj macar pe masuta din bucatarie, langa scrumiera plina de chistoace si cotoare de mar.
Acum sunt liber sa ma descompun metodic si contratimp. Fara oprelisti. Fara frici. Fara sperante.
Liber sa fac nimic. Pentru ca asta fac cel mai bine in ultima vreme. Si cred ca o fac foarte bine. As putea sa tin o prelegere sau o conferinta in care sa vorbesc ore in sir despre cum fac eu nimic. Fac nimic si-l depozitez in casa, alandala peste tot. Si cand casa s-a umplut cu nimic, incep sa-l depozitez si in suflet.
L-as imparti si altora dar n-au unde sa-l tina, casele lor fiind deja pline cu nimicul lor, pe care ei l-au denumit cumva, ca sa nu-l confunde cu al altora; l-au numit laptop, casetofon, dvd player, Adidas, Zara, Gucci, Sony, euro, prezervative, Cioran, Coelho, Metallica, Absolut, hashish, Coca-Cola...........
eu sunt lenes si nu i-am dat nici un nume, un nimic placid si omogen....ca mine.
Cand nu o sa mai am timp sa fac nimic, o sa incep sa fac ceva, apoi altceva.
Ca asa fac toti.
Aseara am fumat fix doua tigari, m-am uitat pe geam, si am incercat sa ma gandesc la ce-o sa fac azi, dupa cafea, dupa tigara de dimineata, dupa hartiile obligatorii de la serviciu, dupa atacul de panica de la pranz, dupa treizeci de telefoane, dupa ce-mi amorteste spatele pe scaunul incomod de la birou, si am stiut exact ce-o sa fac: nimic. Exact cand vroiam sa ma las...
Ma imaginez la un fel de asociatie a "Persoanelor care fac nimic si vor sa se lase", cum primind batul vorbitor o sa spun clar, raspicat si mandru: "Buna, sunt Dragos si nu mai fac nimic de juma` de an!"Pfff!!! Aplauze si felicitari zgomotoase! "Pai vezi dom`le ca se poate??!!??" Si o sa-mi puna si o bulina in piept...
Deja imi lipseste Dumnezeu. Imi pare rau un pic ca l-am alungat...O sa ne mai vedem in treacat cand o sa-mi vizitez alter ego-ul meu, cam de doua ori pe saptamana, pe dupa amiaza. Sunt curios cum se intelege cu celalalt eu. Ala spre deosebire de mine inca mai fumeaza iarba si Dumnezeu e cam conservator in legatura cu chestiile astea...Sa nu se certe si ei; chiar ar fi pacat!
"...sinnerman where do you go?
duminică, 8 septembrie 2013
hipsterii teroristi
Prin `89 in iarna, s-a intamplat ceva in Romania, ceva care a fost numit atunci revolutie; mai tarziu lovitura de stat; si mai tarziu nu mai stia nimeni ce s-a intamplat de fapt...
Eram foarte mic atunci, dar cu acea ocazie am invatat un nou cuvant, pe care nu mi l-as fi inclus in vocabular decat multi ani mai tarziu daca nu se petrecea evenimentul cu pricina: "terorist".
Imprejurarile in care mi-a fost dat sa aud cuvantul buclucas sunt pe atat de comice, pe cat de tragice. Eram cu tata la "Alimentara", cand un pusti cu vreo doi ani mai mare decat mine, cu celebra sacosa nereciclabila din panza maronie in mana si cu banutii de cumparaturi mototoliti in cealalta, il intreaba cu un glas speriat si tremurand pe taica-miu, care i-a dat voie "in fata" la coada la care ne asezasem la "Alimentara":
"-Nene, nu-i asa ca la noi nu sunt teroristi?"
Cuvantul "terorist" a fost folosit cu o dibacie diabolica in sinistrele zile de decembrie `89. A cui o fi fost ideea? Caci ar putea sa candideze la postul de PR-ul secolului, sau de manipulatorul modernitatii!! Geniala gaselnita! Era nevoie de un tap ispasitor pentru tot masacrul care se derula pe strazile din tara, pentru tot scenariul horror pus la cale de o mana de oameni care au vrut puterea cu orice pret, si cum Ceausestii erau "fugiti" cu helicopterul, apoi capturati si "judecati" intr-un beci, au iesit la lumina Teroristii!!
Nimeni nu stia exact ce inseamna terorist. Era un cuvant incarcat totusi cu atat de multe semnificatii si caruia i-au fost atribuite atatea caracteristici, incat devenise aproape un cuvant ocult! Teroristii purtau masca; deci nu li se puteau atribui niste caracteristici clare: erau caucazieni, asiatici, arabi(cum multi idioti au afirmat atunci), erau extraterestri, cyborgi? Nu se putea zice. Puteau fi ucisi, sau erau manevrati prin telecomanda? Pe cine aparau ei? Ce cacat sa caute teroristii intr-o tara in care daca spuneai o gluma despre Tovarasul dispareai in aceeasi seara fara urma??? Si de unde sa aiba ei arme "de o calitate tehnica superioara", cand nici ulei nu se gasea...? Erau invaluiti intr-o aura mistica, si inoculau frica si haos!
In fine, teroristii venisera In Romania, se asezasera strategic in piata si impuscau oameni. Asta au spus la teve. Si noi i-am crezut. S-a creat o fobie generala, in care oamenii erau pe cale sa se linseze intre ei sub acuzatia ca unii erau teroristi, sau ca au legaturi teroriste, sau ca vre-unu are niste prieteni studenti arabi, si aia sigur sunt mana in mana cu teroristii ucigasi! Lumea era indemnata la macel, daca vede cineva vreun terorist-sa-i crape capu`! Sau li s-a dat arme unor tovarasi destul de tampiti incat sa le ia, pentru ca acestia sa apere de teroristi institutii si bulivarde! Se umpluse Romania de Don Quijoti gata sa omoare orice moara de vant care trancanea mai suspect!
Peste catva timp, au fost gasiti teroristi morti, ucisi de zevzecii care isi luasera rolul de aparatori ai patriei si poporului...si printre acesti morti, multi si-au recunoscut frati, fii, veri, prieteni buni, vecini, cu creierii improscati pe asfalt si cu fetele insangerate si cu o expresie de neintelegere si groaza, pe care se citea "de ce dracu` ne impusca astia??? pe noi NE-AU trimis aici sa-i aparam pe ei de teroristi!!!ce se intampla???de ce murim DEGEABA???" Si-atunci si-au dat seama ca nu exista teroristi...ca si-au ucis fratele, tatal, colegul, vecinul, fiindca niste scursuri umane le-au spus ca ei sunt dusmanii...teroristii...pai nici nu seamana a teroristi...dar cum trebuia sa arate teroristii??...nu ne-a spus nimeni...doar ca trebuie ucisi fiindca...fiindca ce??...pai daca nici EI nu stiau cine sunt, de ce ne-au pus pe noi sa-i omoram pe astia??...pai inseamna ca n-au fost niciodata teroristi la noi??...si astia de ce-au murit???...CINE-I DE VINA PENTRU ASTA???
Acum teroristii sunt "hipsterii" din Centrul Vechi al Bucurestiului! Aceeasi schema ca-n `89. Ce e ala "hipster", dom` jurnalist `tuti dumnezeii tai? Ce cacat vrei sa spui prin "hipster", de il transformi intr-un paria, intr-un inamic public?
Parerea generala a prostimii e ca "hipsterul" e rau! A zis la televizor ca e rau dom`le! E ca un fel de secta astia, asa, ca satanistii, ca nu-i poti recunoaste pe toti, dar toti is rai!! Umbla ei imbracati asa aiurea, cu haine colorate, are cercei prin urechi, prin buza, niste taraie-brau, din astia! Cica umbla cu droguri!! Da, da!! Si cica multi dintre ei is homosexuali! Ar trebui inchisi dom`le toti "ipsterii" astia, nu vezi ca numai scandal fac!! Nu "ipsteri" domnu`, "hicsteri" asa se zice, mi-a spus fi-miu ca are la scoala vreo cativa din astia, si asa se cheama "hicsteri"! Cica si la scoal fac probleme! Pai daca-s drogati!! Nu te uiti la ei cum arata? Duca-s-ar pe pustii!!
Si bineinteles ca o sa-l vada in multime pe fiu-su, pe baiatul vecinului, pe un coleg de serviciu, protestand , si o sa-si dea seama cat e de prost, si ca ipsterul si hicsterul nu exista de fapt, si ca hipsterii sunt de fapt toti tinerii intregi la cap, care nu au fost intoxicati cu manele si fashion de mall, si care lupta, asa cum pot ei pentru un viitor mai bun pentru tampitii care ii vedeau ca pe niste monstri!!
Hipsteri din toata lumea, uniti-va!!
despre desertaciune...
Ultimul fenomen care mi-a intrat de-a valma in existenta, este reprezentat de protestul unor oameni de bine (care inca mai cred in bine) impotriva atrocitatii care se coace dupa usile marilor birouri corporatiste si cabinete parlamentare, o noua flegma pe stindardul Romaniei, mai pe scurt - fenomenul Rosia Montana.
Intr-o tara cu actele in Europa si cu realitatea cotidiana undeva prin Bangladesh, unde lupta pentru supravietuire si pentru o bucatica in plus a reusit sa animalizeze un popor intreg, unde coruptia a devenit sine qua non, iar spaga e vazuta la fel de firesc ca un "buna ziua", exista o manuta de oameni care vor sa resusciteze aceasta tara intrata in moarte clinica.
E de laudat! As spune fara emfaza ca respectivii protestatari chiar ar trebui premiati pentru faptul ca s-au pastrat vii, intr-o tara de zombie fara pareri, idei, sau idealuri, ca au reusit sa puna deoparte o bucatica din sufletul lor, pe care au lasat-o nealterata de toate tarele unui sistem infect si absurd!
Dar ajung, spre dezgustul unora, iritarea altora si dezaprobarea vehementa a multora, la intrebarea candida, si fara vreun scop ascuns: la ce o sa ajute tot zbuciumul tinerilor iesiti in strada??
Unii spun ca astfel se antreneaza, intr-un fel de-a zice, spiritul civic si se creaza un mecanism reflex si indreptatit al cetatenilor de a isi exprima fatis nemultumirile si de a cere explicatii si/sau remedierea unor neajunsuri. Ok. Rationalmente e perfect adevarat. Pardon! Ar fi adevarat intr-un stat care se poate incadra in ceea ce putem numi normal, fara ca afirmatia sa semene a licenta poetica! Daca imi dati un exemplu, prin care sa-mi edificati faptul ca protestele unor grupuri de tineri au reusit sa schimbe o chestiune pre-decisa, sau o situatie care vizeaza actiuni ale statului, eu imi scot palaria si-mi cer scuze in genunchi!
Nu vreau sa tai elanul nimanui, nu sunt vreun pesimist sinucigas, sau vreun anti-nationalist fanatic, dar o simpla statistica ar vorbi de la sine!
Daca pe la inceputul 90`-lor protestatarii erau linistiti de tarnacoapele si lopetile minerilor chemati sa "dea o mana de ajutor camaradereasca" guvernantilor la ananghie, in anii 2000 protestatarii sunt calmati printr-o metoda mult mai parsiva-dezinformarea publicului, dresat ani de-a randul sa se increada orbeste si neconditionat in tot ce le serveste media romaneasca la micul dejun, pranz si cina.
De la protestele cu pricina, mai toate televiziunile au aratat imagini (doar) cu personaje care mai de care mai fistichii, mai excentrice si mai dezlanate, incercand (si reusind pentru un segment destul de mare de public) sa induca ideea de derizoriu, de gluma proasta, de exagerare a unor grupuri de hipsteri jegosi, care din lipsa de ocupatie si din dorinta de atentie, si pentru ca acum e la moda sa fii "eco", s-au adunat si ei pe bulivar sa protesteze impotriva a ceva...ca acum e Rosia Montana e o intamplare...la fel de bine acelasi gen de specimene au iesit sa militeze si pentru maidanezi, pentru drepturile homosexualilor...in fine, niste pustani rebeli care au ei, asa, obiceiul sa militeze pentru tot felul de chestiuni futile! Ca acuma sa fim sinceri, cine dracu da un ban pe maidanezi, pe homosexuali sau parcuri, sau actiuni ecologice! Mai bine s-ar duce la munca, sa puna si ei osul la treaba, nu sa faca scandal in piata! `mnezeii mamii lor!! De proteste le arde lor!! Sa puna jendarii pulanu` pe ei!
Mai ales ca la televizor ("n-ai vazut ce zice oamenii aia de-acolo, de la Rosia Montana, care ei sta acolo, si stie ei care-i treaba, nu mucosii astia din Bucuresti, niste drogati si niste pierde-vara"), pe toate posturile, asa zisii localnici te induioseaza cu povestile lor desprinse din "Singur pe lume", cu fetele lor resemnate, cu saracia crunta in care traiesc, si cu cat de bine le-ar prinde vreo cateva tone de cianuri pe langa casa, ca sa aibe si ei un loc de munca vreo 2-3 ani, dupa care sa moara linistiti de cancer de pancreas de la apa si aerul infestat cu otrava! Si inca mai ales cand vezi panouri pe toate bulivardele cu tot felul de dudui casnice cu ochii inlacrimati, cersind aproape aprobarea opiniei publice fata de proiectul salvator de vieti a lu` Rafael, pe cine sa crezi? Mint ei, saracii oameni de-acolo, care n-au de munca si ce da la copii de mancare? Sau pisaciosii astia de studenti nu-si vad de ciorba lor si ies de-aiurea pe strada? Adica ce? PRO tv-ul spune prostii?? Sa fim seriosi dom`le! Si mai intrerupe si serialu` sa-i arate pe maimutoii aia cum bate ei in sticle pe strada!!
Revenind la un ton mai sobru, cam asta e ceea ce a reusit sa transmita mass-media! In asa ceva au transformat demersul unor cetateni responsabili si informati, carora le pasa: intr-o gluma!
Si daca mass-media a semnat pactul cu diavolul, cand cainele care trebuia sa stea de paza, face acuma gasca cu hotii, si cand televiziunile si marile publicatii, care pentru majoritate sunt un fel de glob de cristal care revela doar adevarul, au devenit mecanisme de propaganda, dati-mi voie sa afirm ca zarurile au fost aruncate! Am fost pacaliti din nou!
Un lucru l-am aflat pe propria-mi piele: nu poti sa invingi sistemul; sau nu poti sa-l invingi doar cu proteste!
Unii ar spune(pe buna dreptate) ca violenta nu e o solutie, ca violenta naste doar violenta!
Eu intreb: sa intoarcem si celalalt obraz?
Sa-i vorbesti de "Etica" lui Aristotel semianalfabetului care a ajuns deputat, sa-i explici principiile conservarii mediului inconjurator bisnitarului care acuma e primar, sa-i argumentezi primatul vietii si sanatatii asupra banilor, infractorului care acum e ministru?
Sufleteste sunt solidar cu tinerii care incearca protestand(ca din pacate atat au la indemana) sa schimbe ceva in bine! Nu poti sa nu fii solidar, daca indraznesti sa te numesti Om! Nu ai putea nici daca te-ai forta din toti rarunchii sa treci cu vederea marsavenia care e pe cale sa se intample la Rosia Montana!
Eu nu am iesit sa protestez. Recunosc! Am avut ocazia sa ma implic in mai multe actiuni de acest gen, dar am zis pas!
Poate ca sunt las! Poate ca nu mai am trairea aceea impetuoasa specifica tanarului care e dispus sa sacrifice orice pentru idealurile sale. Poate ca incet, incet devin si eu o mica rotita din sistemul pe care l-am blamat pana acum! Poate ca nu-mi mai pasa!!?? Nu stiu!
Dar toate protestele la care au participat prietenii mei, noaptea, in frig, in ploaie, dupa o zi epuizanta de munca, in loc sa faca orice altceva comod si caldut, nu au rezolvat NIMIC! Nu s-a schimbat nimic! Not a single fuck was given that day, cum ar zice poetul...Si frustrarea a crescut proportional cu zilele pierdute in zadar pe strazi, strigandu-si crezul!
Neimplicandu-ma, probabil ca mi-am pierdut dreptul de a avea o parere, dar totusi indraznesc: n-ar trebui mai degraba gasita o solutie viabila, eventual care se si poate implementa cu sprijinul unor asociatii sau ONG-uri influente, decat sa se mizeze pe aceeasi carte perdanta a protestului? De ce sa facem ceva din care sa aiba de castigat doar televiziunile, la punctele de rating? De ce (inca) suntem boemi, in loc sa fim pragmatici?
Angrenandu-se in actiuni fara finalitatea scontata, acesti tineri risca sa-si piarda la randul lor speranta! Se vor stinge ultimile luminite din tara asta intunecata! Si atunci, cand singura forta motrice care a facut in ultima decada ca Romania sa mai conteze-tineretul acesta capabil, isi va pierde nadejdea si curajul, atunci nu va mai ramane nimic de facut! Vom fi iremediabil pierduti, sau cumparati si apoi vanduti unor multinationale prietene regimului...
Totusi sper ca aceste poteste sa creeze precedentul de care este acuta nevoie in aceasta tara, pentru ca pe viitor parerea noastra, si vocile noastre sa fie auzite si luate in seama!
Va doresc succes!
Totusi sper ca aceste poteste sa creeze precedentul de care este acuta nevoie in aceasta tara, pentru ca pe viitor parerea noastra, si vocile noastre sa fie auzite si luate in seama!
Va doresc succes!
joi, 22 august 2013
DICTIONAR ROMANESC - ROMPEDIA
dor (subst com./gen neutru/pl. doruri) = senzatie intensa, cu conotatii negative, resimtita doar de romani (inexplicabila pentru alte natii), cauzatoare de gesturi extreme si irationale, si care cel mai adesea este insotita de consumul(semnificativ) de bauturi alcoolice(care doar intensifica trairile nasoale inexplicabile si predispune si mai mult la gesturi extreme si irationale, care de cele mai multe ori frizeaza ridicolul si absurdul); acesta[dor] poate fi de mama, tata, tara natala, casa parinteasca, de femeia(barbatul) iubit(a), de copii, etc, dar de cele mai multe ori nu are o reprezentare palpabila; dorul apare si personificat in creatiile folclorice romanesti, ca un personaj misterios care "iti iese in cale" cand cobori "din deal in vale", si iti pune intrebari despre viata ta intima: "dorul prinse a ma intreba/ dragu-ti-e de cineva?"; acesta poate lua conotatii dintre cele mai profunde si mai abstracte: "dor de duca", sau poate exista de sine statator, fara alti determinanti, fiind in acelasi timp si cauza si efect : "mi-e dor!"; redundanta excesiva poate avea efecte funeste: "am sa mor de dor", sau sa produca grave modificari in metabolismul persoanei afectate cronic de dor: "nu pot sa dorm de dor", "ma topesc de dor", sau poate altera perceptia realitatii, avand efecte similare substantelor psihotrope, al caror consum este practic interzis de lege: "sa zbor pe aripi de dor", "cu ochii plini de dor", etc.
fiind atat de des intalnit, acesta a devenit si nume propriu masculin (Doru, Dorin, Dorutu, etc), ex: Doru Atanasiu, Doru Octavian Dumitru, nea` Doru de la macelarie, etc
distractie (subst. com./gen fem./pl. distractii) = la romani nu inseamna, asa cum s-ar putea spune la o prima vedere neavizata, o activitate placuta, de obicei voluntara, cu un rol aproape terapaeutic pentru psihicul uman, prin care se intrerupe o rutina sau o activitate sustinuta, avand scopul de a reimprospata fizic si/sau psihic un individ, pentru a putea relua rutina cotidiana cu forte noi; nu!! la romani nu exista distractie:
- daca nu te imbeti cui, te faci de ras, starnesti incaierari, zbieri, etc., in general orice manifestare prin care deranjezi pe cei din jurul tau, in special pe cei care nu participa direct la activitatea de "distractie";
- daca nu cheltui intr-un interval de timp cat mai scurt cu putinta sume fabuloase de bani (care de obicei sunt destinati unor scopuri mult mai practice, de cele mai multe ori vitale pentru intretinerea vietii - banii de chirie, de facturi, de taxa pentru scoala, de cadou pentru persoana iubita, de mancare), in scopul intretinerii unei stari "generale de bine", survenite adesea in urma abuzului de alcool sau stupefiante, sau pentru a te face remarcat si a-ti consolida statutul social in locuri special amenajate pentru facilitarea interactiunii intre indiivizi-cluburi de noapte, baruri, cazinouri, discoteci, rockoteci, etc.
- daca nu se creaza un haos total si un deranj vecin cu mizeria cea mai crunta in spatiul destinat activitatii de distractie: spargerea de pahare si de sticle pe podea(parchet, gresie, linoleum); murdarirea intentionata, sub impresia de moment ca e ceva foarte amuzant(vezi:distractiv) a mobilierului, peretilor proaspat varuiti, covoarelor, a unei cantitati cat mai generoase de vesela; gaurirea cu tigara aprinsa a fetelor de masa, a huselor de la canapele si/sau fotolii/, a hainelor de pe spatarele scaunelor, etc; dezmembrarea totala sau partiala si totodata total nejustificata a pieselor de mobilier din incapere;
- daca nu se produce o galagie infernala, prin strigate, urlete, chiuituri si alte modalitati guturale de exprimare cu ajutorul vocii, in scopul precis de a intretine sau de a intensifica "starea de distractie";
- daca nu se isca certuri violente, eventual incaierari care de cele mai multe ori se soldeaza cu amenzi, arestari, sau chemari in instanta;
- !!!!foarte important!!! daca nu se posteaza pe retelele de socializare cat mai multe imagini sugestive care sa surprinda atmosfera de la distractie, si eroii principali ai distractiei;
Cam acestea ar fi principalele repere despre distractia la romani; ar mai exista cateva care nu se regasesc in majoritatea cazurilor, dar au o incidenta destul de ridicata: nuditate partiala sau totala, prezenta unui grup de lautari in care se arunca cu bani in semn de apreciere a calitatii prestatiei acestora, acuplarea cu persoane de sex opus(sau de acelasi sex), confesiuni infocate, plansete si accese de sentimentalism extrem, mai rar-indigestii si come alcoolice sau narcotice.
luni, 12 august 2013
Recenzii inutile
(re)citind
am devorat de curand "Craii de Curtea Veche". am recitit-o, pentru ca undeva in imemoriala tinerete am mai lecturat-o, dar surprinzator, am descoperit o carte noua de data asta(sper ca asa se va intampla cu toate cartile pe care le voi reciti).
lectura a fost o delectare. trei personaje totalmente romantice, intr-un mediu parnasian-romantic cu note simbolistice-prin nenumaratele referiri heraldice si istorice, incearca sa fuga din prezent si din realitate lasandu-se prada viciului, excesului si automistificarii.
ambianta este perfect construita, ca intr-un film de Tim Burton, granita dintre realitate, vis, delir si mistic este una pur conventionala, in stilul lui Poe as indrazni; personajele au o perceptie a realitatii alterata (de nopti de nesomn, de betii bachice, de cosmaruri, de spleen, sau pur si simplu din cauza incapacitatii de a se adapta la o societate cu care nu pot(sau nu vor)sa aiba nici cele mai timide relatii de compatibilitate.
actiunea petrecuta intr-un sec. XIX nebulos, intr-un oras cu o viata de noapte secreta, dar activa ca un furnicar, oras ale carui radacini (fanariote, grecesti, neaos daco-getice) il condamna la o constiinta bipolara: una diurna, in care eticheta, rangul, functia, tiparul, trend-ul, sunt un fel de a doua natura a personajelor, precum si un etalon de valorificare individuala; si una nocturna, in care ies la iveala pofte si furii, excese, orgii, "crailacuri", "amorlacuri", "suceli si ticneli" demne de niste urmasi ai lui Nero sau Caligula.
planurile narative sunt o tesatura complicata de rememorari, de treceri in revista, visari, fiecare dintre cele trei personaje, in afara de accesele de hipersensibilitate si nostalgie depresiva, au o oarecare doza de mitomanie care confera actiunii si mai mult farmec, prin surplusul de mister si de aproape-real pe care "craii" si-l auto-administreaza.
cei trei eroi-Pasadia, Pantazi si naratorul, sunt niste aristocrati intelectuali, niste exponenti ale trecutelor caste de nobili rafinati atat in cultura cat si in viciu, oarecum blazati si autosuficienti, incercati din plin de viata boema si luxoasa pe care au avut-o, care incearca sa fenteze prezentul si realitatea cotidiana care le-a inselat asteptarile si in care se simt claustrati si instrainati.
un al patrulea personaj-Gore Pirgu-este condimentul suprem. un personaj in care se regasesc spontan si cateodata concomitent sublimul si grotescul, rafinamentul si trivialul, rigorismul si buff-ul, acesta fiind un ghid al celorlalti trei in lumea desfraului si a "smintelii", un personaj care penduleaza intre dorinta de arivism si cea de pierdere de sine in placerile cele mai vinovate, care frizeaza mania si execrabilul. Pirgu este un fel de initiator voluntar intr-un cult al pierzaniei si degenerarii, un reprezentant al tuturor paria din oras, instruit intr-un fel machiavellic in tot ceea ce inseamna viciu: client premium al tuturor meselor de jocuri de noroc, al carciumelor cu staif, cat si al bodegilor din mahalalele desfundate, al caselor de toleranta si al cuiburilor de dezaxati si ratati prin viciu si exces.
pelerinajul celor trei(patru), se sfarseste, dupa cum era de asteptat, tragic. Pasadia moare devorat de viciu, Pantazi isi istoveste toate resursele sufletesi, iar naratorul ramane pagubit de prietenii cu care a dus o viata paralela in timpul in care au fost impreuna.
balcanism, arome orientale, hedonism si escapism, oniric si delirant, cam asta-i universul din acest roman. o zugravire a degradarii vechilor valori si percepte la intalnirea timpurilor si a civilizatiilor. un Babylon mioritic, o Gomora bucuresteana, un Camden town romanesc de sfarsit de secol XIX, cu arome de parfumuri tari si de birturi insalubre, cu interioare de un lux apasator si cu periferii apocaliptice, cu impletiri de limbaj aristocratic si injuraturi birjaresti, cu incursiuni in evenimente istorice epocale si totodata in istorii cu imperecheri de patrupede de rasa, cam asta-i pe scurt "Craii de Curtea Veche"...
nota profanului- 9.00
Abonați-vă la:
Postări (Atom)